Se spune ca artistii au un dar de la Zei. Cum sau cand ti-ai dat seama de talentul tau?
Nu cred ca sunt cel mai in masura sa vorbesc despre talentul meu. Ar insemna sa recunosc ca sunt artist. Nu stiu ce nu-mi suna bine la asta. Cuvantul in sine nu cred ca e atat de oribil, ci probabil mai degraba ceea ce implica el. Artistii din ziua de azi sunt multi, fie cu ghilimelele de rigoare, fie artisti adevarati. Din ultima categorie nu-mi sunt deloc dragi cei care se bat cu pumnul in piept, mandri de titulatura pe care o au. Asa ca prefer sa nu fiu artist, ci doar un om care fotografiaza alti oameni. Prefer sa nu vorbesc despre talentul meu, ci sa ii las pe altii sa o faca.

Exista diferente evidente intre fotografia pe film si cea digitala. Ai momente cand mai lucrezi cu aparate traditionale sau cele digitale iti satisfac toate pretentiile?
Am inceput cu fotografia pe film. Prima dragoste… si ultima. Pentru fotografia pe care o fac eu, cea de eveniment, folosesc camere digitale. La sedintele foto relaxate imi place sa mai trag cadre si pe film, sunt cu totul altceva. Asta nu inseamna ca aparatul digital nu imi satisface toate cerintele. Sunt foarte multumit de aparatura pe care o am. Dar, asta este adevarul: in sufletul fotografului filmul va avea intotdeauna locul lui special, un loc de cinste!

Fotografia are multe laturi de abordare (jurnalistic, modelling, calatorie, design etc). Ce te-a facut sa te indrepti mai mult catre partea “familiala” a fotografiei?
Eu am inceput cu peisajele. Am avut cativa ani in care model principal in fotografiile mele trebuia sa fie cate un copac. Plecam in calatorii, ne intorceam acasa si toata lumea vroia sa vada poze cu noi. Primeau in schimb poze cu copaci. Acum am trecut peste asta. 🙂 Surprinzator, am ajuns chiar la polul opus, fotografiez numai oameni. Facem fotografie de familie poate si din faptul ca noi suntem o familie, am trecut prin ziua nuntii si intr-un fel, retraim alaturi de cuplurile pe care le fotografiem toate sentimentele frumoase care te incearca in acea zi. Nu am specificat ca atat eu, cat si sotia mea, suntem fotografi.

Arta fotografica este un domeniu bine platit peste tot in lume. De ce ai ales sa ramai aici?
O intrebare destul de grea. Sincer, nu am simtit nevoia sa plec din tara pana de curand. Daca ar fi sa plec, as pleca din cauza oamenilor de care ma ciocnesc in fiecare zi. Mentalitati invechite, sistemul in sine este unul pe care il urasc. Dar sunt lucruri care nu reprezinta asa de mult pentru mine daca ma gandesc ca in partea cealalta a balantei atarna o familie numeroasa si iubitoare, locuri de pe langa Dorohoi sau Valcea de care ma simt atat de profund legat. Plus ca n-as putea rezista intr-o tara in care n-as putea sa vorbesc romaneste. Nu stiu daca poate fi vorba de patriotism, e un cuvant prea mare, dar pot sa spun ca in Romania ma simt cel mai bine, ma simt in siguranta, ma simt acasa.

Am inteles ca Madalina impartaseste aceeasi pasiune. Asta v-a unit destinele? Sau ati descoperit legatura ulterior?
Ne-am intalnit cu mult inainte de fotografie. Am vorbit mai devreme de dragostea pentru fotografia pe film. Ceva asemanator ni s-a intamplat noua: prima dragoste adevarata. Prima si singura. 🙂 Ne asemanam in multe privinte, iar in restul ne completam reciproc. Cred ca si asta e unul din secretele succesului.

Cum va impartiti activitatea ostafi photography? Mergeti impreuna la evenimente, v-ati impartit sarcinile, sau faceti de toate?
Initial am mers impreuna la evenimente. In ultimele luni de sarcina, Mada a trebuit sa stea acasa. S-a ocupat de partea de comunicare cu clientii, realizare a albumelor sau post procesare a fotografiilor. Dupa nastere, bineinteles ca a continuat sa ramana acasa. Ne dorim ca incepand de anul acesta, sa putem sa mergem separat la evenimente, insa nu suntem complet hotarati, ne gandim inca la varianta cea mai buna pentru cel mic.

Inteleg ca in viata voastra exista un baietel. Cum v-a schimbat acest eveniment existenta.
Nu stiu daca poate fi vorba de schimbari. Stiu cu siguranta ca ne-a infrumusetat viata! Este mica noastra minune, care ne bine-dispune in fiecare zi. Intre mine si Mada a fost intotdeauna o legatura speciala, iar Darius nu face altceva decat sa intregeasca peisajul. Imi sfatuiesc toti cunoscutii sa se puna pe facut copii. 🙂 Cred ca e cea mai mare realizare pe care o poti avea in viata.

Cand un cuplu apeleaza la serviciile tale vine si cu povestea din spatele fotografiei sau va lasa pe voi sa o creati?
In primul rand asteptam propunerile lor. Daca nu exista, le sugeram noi. De cele mai multe ori este o combinatie de propuneri.

Ai niste locatii preferate pe care le propui pentru sendita foto sau te adaptezi la fata locului?
Nu am locatii preferate pentru ca nu-mi prea place sa folosesc aceeasi locatie de doua ori. Cel mai mult imi plac locatiile din natura, cu cat mai salbatic cu atat mai bine. Dar ma adaptez cu usurinta si la fata locului, oricarei situatii.

Sedintele foto pentru nunta, botez, aniversare presupun petrecerea timpului in mijlocul evenimentului. Nu devine obositor?
La aceasta intrebare pot sa raspund cu un “Nu!” categoric. Pentru mine este chiar o placere sa fiu prezent la asemenea evenimente. Iti incarca bateriile cu energie pozitiva. Am si avut parte de nunti deosebite, ai caror protagonisti principali mi-au fost mai mult prieteni decat clienti. Cred ca si asta a contat mult la felul in care am perceput eu totul.

Dupa sedinta foto exista si partea de post-procesare. E optionala sau preferi sa corectezi elementele care sunt nepotrivite: re-incadrare, ajustarea expunerii sau a saturatiei etc?
Post-procesarea exista de fiecare data. Imi place ca imaginea finala sa fie naturala, nu incerc sa accentuez niste lucruri care in realitate nu erau acolo. Ma ajuta foarte mult obiectivele fixe pe care le-am achizitionat si despre care pot sa spun ca-si merita toti banii.

Mereu am considerat ca un fotograf sau un pictor vede lumea diferit fata de profani. Daca m-as transpune in ochii tai cum as vedea-o?
Nu stiu cum vad altii lumea. Stiu doar ca am fost priviti dintotdeauna ca un cuplu “altfel”, asta ca sa nu zic ciudat. 🙂 Noi ne-am nascut batrani: nu ne place galagia, nu ne place aglomeratia, nu mergem de 1 mai la gratare sau la Marea Neagra vara, in weekend. Avem multi pitici pe creier, dar e foarte placut ca ii avem amandoi, astfel ca putem face ce ne dorim si ni se pare perfect normal ce facem. 🙂 Cand ma uit la lumea din jurul meu vad cam acelasi lucru: oameni care merg sa se plimbe in mall.

Daca ai vrea sa te fotografiezi impreuna cu Madalina ai alege functia “10 seconds” de la aparat sau a-i ruga alt fotograf sa o faca in locul tau? Sau sa te intreb altfel: cine ii fotografiaza pe Andy si Madalina impreuna?
Avem trepied si telecomanda. Merg de minune impreuna. Ne-am tot facut poze singuri in ultima vreme. Este foarte distractiv, plus ca stiu ca ies asa cum imi doresc.

Ai un site excelent si un portofoliu remarcabil. What’s next?
Multumesc mult pentru cuvintele frumoase, dar eu sunt de parere ca intotdeauna e loc de mai bine. Site-ul este intr-o continua transformare, iar portofoliul nici macar nu se apropie de ceea ce imi doresc. Avem ceva planuri de viitor, care implica si o parte de fotografie. Nu vreau sa spun mai multe, pentru ca nu vreau sa pierdem elementul surpriza. E ceva ce-si doreste Mada de multa vreme, iar eu sunt hotarat s-o sustin.

Stiu ca exista cursuri de fotografie. Au vreo valoare? Se poate invata arta fotografica?
Pentru un incepator, sunt binevenite cursurile. Inveti niste reguli de baza, care te pot ajuta pe viitor. Dar nu mi se par o necesitate. La fel de bine, poti invata singur orice, cu ajutorul netului. Eu asa am procedat. Cand ai deja o baza in fotografie, se poate apela la workshop-uri. Dar mare atentie in alegerea lor. Observ ca este un trend in a organiza astfel de sesiuni in Romania. Abia ai iesit pe piata, ti-ai facut un nume cat de cat in domeniu, hai repede si cu un workshop. Mie personal imi place sa apelez tot la prietenul meu Internetul si pentru asta. Ma uit la workshopuri tinute de mari fotografi, mari la nivel international, de la care chiar ai ce invata.

Mergi pe strada cu aparatul la tine ca sa fii pregatit pentru ceva neprevazut: o scena interesanta, o situatie de criza etc?
Sincer, imi doresc de ceva vreme sa fac asta. Dar parca a intrat timpul la apa, nu am niciodata atata timp cat mi-as dori. Sper ca in viitorul apropiat sa ma plimb pe strada, tinandu-mi cu o mana fiul, cu cealalta aparatul. Cred ca asa se realizeaza marile fotografii, care dainuie peste ani si ani, fara risc de demodare.

In incheiere, daca ai avea posibilitatea sa te teleportezi oriunde pe pamanul asta, ce locatie ai alege pentru un singur cadru!
Cea mai grea intrebare. Nu pot sa aleg un singur loc, sunt atatea locuri in care mi-as dori sa merg si sa fac fotografii. As incepe cu Guatemala, asta ca trebuie sa dau un raspuns. La polul opus se situeaza Irlanda, alta tara care ma atrage intr-un mod deosebit. Si lista mea ar putea continua, dar ma limitez la cele doua tari pentru moment.

Ii multumesc lui Andy pentru disponibilitate si va invit sa ii vizitati site-ul OSTAFI PHOTOGRAPHY. Merita! Iar pentru carcotasi: nu, nu mi-a iesit nimic la materialul asta si nici bani nu am luat!