M-am intors de doua-trei zile din vacanta petrecuta in Portugalia. Cu fiecare iesire din tara ma conving si mai tare ca noi nu vom ajunge nici in 50 de ani la un nivel de civilizatie ca al lor. Nici macar ca al grecilor.

Portugalia nu se numara printre tarile bogate, de curand se vehiculau probleme financiare majore, dar are tot ce ii trebuie pentru a fi o destinatie turistica foarte cautata. Nu degeaba abunda in turisti din UK, Olanda sau tarile nordice.

Am sa astern impresiile mele despre aceasta vacanta de 10 zile sub forma unui jurnal de calatorie. Mi se pare mai simplu.

Informatii utile:

Zbor: Bucuresti-Lisabona-Bucuresti (Blue Air) – 360 euro/3 persoane
Inchiriere masina: 210 euro / 10 zile
Cazare: 550 euro (apartament 2 camere / 9 nopti)
Cumparaturi supermarket: aprox. 200 euro
Taxa autostrada pe ruta Lisabona-Portimao: 18,9 euro / drum
Cost total benzina: 110 euro (1.55 euro/litru medie)
Cost plaja: 8 euro/zi 2 sezlonguri+umbrela

Ziua 1. Plecarea & acomodarea

Am ales sa zburam cu Blue Air din motive financiare. Nu prea sunt adeptul calatoriilor prin companiile low-cost dar experienta cu WizzAir a fost una decenta. Prin contrast, Blue Air a dat cu bata in balta. Zborul era programat la ora 23.00 si, fara un motiv aparent, s-a decalat cu o ora si jumatate. De altfel toate zborurile Blue Air din acea seara au fost decalate, astfel ca 5 zboruri au fost ingramadite cam la aceleasi ore. “Sala de asteptare” din aeroportul Baneasa a devenit in scurt timp neincapatoare. Comparatia cu o autobaza de comuna nu este fortata in niciun caz.

Am reusit sa decolam. Aterizarea a avut loc la ora locala 03.15 am. Am preluat masina si cheile apartamentului si am continuat calatoria catre Portimao. Alti 290 km. Drumul se face pe autostrazi in proportie de 95%. Monoton, mai ales ca noaptea nu vezi nimic.

Am ajuns rupt de oboseala. Cel putin Laura si Iannis au mai prins cate un strop de somn. Deci, prima zi completa la apartament a fost una de acomodare si revenire dupa noaptea pierduta.

Apartamentul este situat pe coasta. Are dubla vedere: una catre plaja si alta catre port. Temperatura este foarte buna. Maximum 25-27 de grade ziua si 19-20 noaptea. Nu am simtit nevoia de aer conditionat decat in masina care mai statea in soare.

Plaja este superba. Cred ca are cel putin 300 de metri latime. Nisipul este fin si fara scoici. Pe marginea plajei se afla o promenada din lemn care se intinde pe toata lungimea plajei si trece prin fata catorva restaurante, toate cu arhitectura identica. Plaja este situata la baza unor formatiuni stancoase pe care este construita statiunea. Asta a fost un punct nevralgic! Sa tot urci si sa cobori scarile devine agasant mai ales cand esti toropit de soare la ora 14.

Am facut si baie in ocean in ciuda descurajarilor primite de la cunoscuti, cum ca apa oceanului este rece. Lumea facea sport pe plaja. Multi alergau, iar altii alegeau sa mearga in ritm alert pe nisipul fin. Cel mai mult mi-a placut ca nu era aglomerat si NU era muzica pe plaja.

Ziua 2. Primul shopping

Incepe sa imi placa Portugalia. Coincidenta sau nu, o prietena buna locuieste chiar in Portimao, la doar 15-20 minute de unde eram cazati. Am stabilit sa ne intalinim si sa ne arate imprejurimile. Am dat o raita cu masina prin centrul orasului Portimao si apoi am ajuns in Algarve Shopping Center. Un Mall in aer liber pe doua nivele. Aceleasi magazine ca la noi si… aceleasi preturi. Diferenta trista este ca ei au venituri de 2-3.000 de euro, iar noi 500 de euro.

Ziua 3. Sa ne mai si plimbam

Am decis sa vedem ce este interesant prin imprejurimi. Am ales ca destinatie Praia dos Tres Irmaos care se afla la distanta de cativa kilometri de plaja noastra. Am descoperit o plaja cu acelasi nisip fin dar fragmentata de formatiuni stancoase care intra in mare. Plaja era impartita in mai multe sectiuni, delimitate natural, iar accesul se facea ori printre doi pereti abrupti, ori prin niste mici caverene sapate in stanca. Aici nu era nimic amenajat. Fiecare venea cu prosopul si umbreluta si isi gasea locul ideal. Nici aici nu am gasit muzica si alte nenorociri romanesti. De vis.

Pentru ca ziua sa fi completa, Iannis s-a hotarat sa faca febra. Asta pe langa tusea sacaitoare cu care plecase din Romania. Ne-am gandit sa apelam la asigurarea medicala fara de care nu plecam la drum in strainatate. Nu am avut niciodata nevoie de asigurari poate si de aceea le-am facut la Euroins. Mare greseala!!! Am sa fac un material separat doar pentru jegosii astia. Ca sa nu o mai lungesc, am ajuns la spitalul local din Portimao. Consultatia ar fi costat 108 euro. Noroc ca nu am fost nevoiti sa ii platim totusi.

Am incheiat ziua cu alta locatie de shopping. Agua Shopping Center. Alt Mall, mai nou si mai modern, localizat foarte aproape de Praia da Rocha.

Continui seria din jurnalul de calatorie pe care l-am inceput ieri. Am sa ma refer aici la perioada din mijlocul sejurului. Am avut de toate: calatorie, plaja, vreme inchisa si vant, si o cina traditionala.

 

Ziua 4. La capatul lumii.

 

Cea de a patra zi a inceput cu o surpriza. Niste nori amenintatori acopereau cerul si batea un vant patrunzator. Temperatura scazuse simtitor, la aproape 17 grade! Ne-am gandit sa profitam de “inconvenient” si sa mergem spre capatul lumii. Cabo de Sao Vicente a fost prima escala. Se numeste asa pentru ca, se spune ca, trupul Sfantului Vincent a ajuns aici in mod misterios, pe o barca ghidata de corbi. Drumul nu a durat mai mult de o ora. Pe masura ce ne apropiam de destinatie norii se risipeau si cerul devenea un albastru clar si contrasta cu palcurile de nori albi care se alergau la infinit.

 

 

Cabo de Sao Vicente este o mica fortareata pe varful unei stanci abrupte care musca din ocean. In partea cea mai de sus troneaza un far. Este al doilea far din Europa ca putere de iluminare. Lumina lui este vizibila de la o distanta de 100 km de pe ocean. De o parte si de alta a peretilor se vede “abisul”, inalt de 30-40 de metri. O locatie buna si cu rezultat garantat pentru cei care vor sa isi incheie socotelile cu viata.
Nu am zabovit decat cateva minute acolo. Vantul nu ne slabea deloc. A trebuit sa stau cu ambele maini pe aparatul foto ca sa pot face niste fotografii decente.

 

Am pus din nou la treaba cei cativa cai putere ai Opelului nostru si ne-am indreptat spre al doilea obiectiv, Fortaleza de Sagres (cel mai sud-vestic punct al Europei). Capatul Lumii cum mai este denumit. Aici se plateste intrarea. In jur de 4 euro de persoana. Fortareata se intinde pe cateva sute de metri patrati. Intrarea este strajuita de niste pereti inalti brazdati din loc in loc de creneluri. Curtea interioara este un platou intins in mijlocul caruia troneaza o versiune mai mica a farului de la Cabo de Sao Vicente.

 

 

De aici Henry Navigatorul a lansat Portugalia si restul Europei in cursa explorarilor maritime. Tot aici, Henry a infiintat o scoala de navigatie la care au apelat Magellan, Diaz, Cabral si Vasco Da Gamma.

 

Vant din nou. Cu fiecare pas facut in incinta “cetatii” descoperi istorie. Tot aici exista si o biserica cu o arhitectura simpla care iti lasa impresia ca esti undeva in Mexic, prin filmele americane cu cowboy.

 

Dupa 3-4 ore de plimbari si vant constant am decis ca e vreme sa ne intoarcem la apartament.

 

Zilele 4-5-6. La plaja, ca de aia am venit

 

Dupa cum spune si titlul, zilele urmatoare le-am petrecut la plaja. Vremea s-a mai indreptat si am putut merge langa ocean. Am spus langa, pentru ca nu s-a mai putut intra in apa care devenise foarte rece. Gleznele iti inghetau dupa 2-3 minute de “balaceala”.

 

 

Am petrecut cateva zile linistite. Prietena mea, Dana, ne-a invitat luni, 4 iulie, la o cina traditionala. Am gustat cateva delicatese din diferite tipuri de carnati uscati. Am inteles ca portughezii mananca mult porc asezonat cu retete de naut! Nu prea pe gustul meu. Cica ar prepara chiar si toba. Pestele nu lipseste bineinteles. Ba chiar exista cam prin toate magazinele cod in sare, care se prepara dupa 2-3 zile de lasat in apa. Reteta si modul de preparare sunt unele traditionale. Imaginea de mai jos este luata de pe terasa casei unde am fost in vizita. In plan indepartat, la linia orizontului (putin spre dreapta), era apartamenul unde locuiam noi.

 

 

Am avut timp destul cat sa ii fac fiului meu o sedinta foto si chiar sa ma joc putin cu aparatul ca sa surprind si putin din savoarea locurilor pe timp de noapte. Va las in compania fotografiilor si va astept maine sa lecturati partea a treia, si ultima, din aventura portugheza.

 

Partea a treia a jurnalului de calatorie s-a lasat mai mult asteptata. Nu din lipsa de inspiratie, ci din lipsa de timp. In aceasta ultima parte ma voi ocupa de sfarsitul sejurului, mai precis zilele 7 si 8.

 

Ziua 7. Saint Tropez si mini croaziera

 

 

Da, da, ati citit bine! In ziua a saptea am fost iar pe drumuri. Ne-am indreptat catre Albufeira care este supranumita Saint-Tropez de Portugalia. Cam tot 40 de km am avut de parcurs pana acolo. Daca in Praia da Rocha te bucurai de spatii largi si plaje late, in Albuifera se schimba socoteala. Localitatea este situata pe niste coline iar casele, vilele si hotelurile imbraca aceaste coline pana la refuz. Stradutele sunt foarte inguste iar circulatia se face pe baza de sensuri unice. Nu intra decat o masina pe o strada, iar intrarea in locuintele de pe margini se face direct din strada. Nu exista trotuar.

 

 

Aici atmosfera este mult mai animata. Am inteles ca este o destinatie preferata de englezi. Cu cat te apropii de plaja, cu atat creste numarul teraselor si restaurantelor.  E genul de localitate in care te poti pierde in increngatura de stradute si alei.

 

Si plaja este diferita. Nisipul nu mai este atat de fin. Pe Praia dos Pescadores gasesti scoici cat palma. Intrarea nu se mai face atat de lin si nici latimea plajei nu mai este atat de generoasa.

 

Am facut un tur al statiunii cu un Mini-car. Cost: 4 euro – 2 adulti si un copil.

 

 

Pe perioada plimbarii nu am mai descoperit nimic spectaculos. Se pare ca atractia principala ramane in centrul statiunii. Pentru ca nu exista spatii pentru masini evident ca exista parcari supraterane cu 1 euro/ora.

 

 

Salupa.
Prin plimbarile noastre ne-a facut cu ochiul o croziera cu salupa de-a lungul coastei din Albufeira. 15 euro/adult si copilul la jumatate de pret. Pe salupa am incaput 9 persoane. Am pornit cu viteza. Barca sarea peste valuri si, din cand in cand, stropii valurilor sparte ne racoreau obrajii.

 

 

Plimbarea s-a facut de-a lungul a 10 kilometri de coasta. Nenea cu carma era versat si cred ca facuse asta de sute de ori.

 

Relieful stancos a fost spectaculos mai ales pentru ca, unde nici nu te asteptai, dadeai de o plaja retrasa la care nu se putea ajunge decat cu o barca.

 

 Portughezul cu barca stie meserie. Apa este foarte clara si se vad pe fund stancile. Salupa face slalom printre ele fara nicio problema.

 

Traseul trece si prin 2-3 caverne unde apa devine turcoaz. Finalul calatoriei se face pe o plaja “ascunsa”. Intram incet printr-o “pestera”. Pentru o astfel de plaja merita sa iti cumperi un ski-jet sau macar o barca cu vasle.

 

 

 

La intoarcere am gonit cu toata viteza si iar am planat peste valuri. Iannis a fost foarte incantat nu atat de joaca barcii pe valuri, cat de viteza cu care ne deplasam.

 

Ziua 8. Spre aeroport via Lisabona

 

Pentru ca fiul nostru ne-a facut surpriza si a racit putin, planul nostru de a sta 6 zile in Portimao si 2 zile in Lisabona s-a dat peste cap. Am hotarat sa renuntam la cele 2 zile din Lisabona si sa mai ramanem la mare.

 

Timpul a trecut insa si a trebuit sa plecam spre aeroport, pentru zborul de intoarcere. Ne mai ramasesera decat cateva ore de plimbare prin Lisabona. Accesul in metropola l-am facut pe podul vechi care seamana cu Golden Gate. A trebuit sa platim 1,49 euro traversarea si, ghidati de GPS, ne-am oprit la primul si cel mai aproapiat punct de intereses.

 

Turnul din Belem. Este un turn cu rol de aparare. A devenit emblema a expensiunii portugheze din anii 1500! Si aici costa intrarea. 5 euro/persoana.

 

 

Accesul la etajele superioare si in turn se face pe niste scari in spirala foarte inguste. Daca ai ghinionul sa te intalnesti cu cineva care vine din sens opus, trecerea se va face cu dificultate.

 

Pentru ca eram aproape de al doilea obiectiv am luat-o la picior. Bine… doar unii. Ca pe Iannis l-am dus pe umeri ca il dureau picioarele. Aiure, doar rasfat.

 

Mosteiro dos Jeronimos. O catedrala impunatoare care gazduieste si mormantul lui Vasco Da Gamma. Dateaza din anul 1501 si a fost construita imediat dupa calatoria istorica a lui Vasco da Gamma. Am fost mereu fascinat de catedralele catolicilor. Imi creeaza o senzatie de libertate. Spatiile largi, coloanele imense si lipsa picturilor afumate si inghesuite m-au facut de multe ori sa imi doresc sa ma convertesc la catolicism. Prin constrast, evit sa intru in bisericile ortodoxe. Stiu, vor sari acum unii inteligenti care sa ma apostrofeze ca nu apreciez lucrarile deosebite de la Voronet etc. Asta simt eu. Este un sentiment independent de ratiune!

 

 

 

 

Cu plimbarea prin parcul din fata catedralei ne-am epuizat timpul alocat vizitelor urbane. Era deja ora 21 si trebuia sa ne indreptam catre aeroport.

 

Nu am mai avut mult de mers pana la avion. Aeroportul este aproape de oras, daca nu chiar in oras. Similar cu pozitia aeroportului Baneasa. Mai aveam 4-5 ore pana la zbor. Era ora 23 si magazinele incepeau sa se inchida. Minunat! Au mai ramas doar automatele cu dulciuri si bauturi racoritoare.

 

Pentru ca sejurul sa se incheie asa cum a inceput, Blue Air a intarziat din nou decolarea. Cu doar 1 ora de data asta. Si, din nou, fara vreun motiv aparent.

 

Cu fiecare revenire in tara regret ca nu am avut sansa sa ma nasc in alta parte. Sa emigrez e prea tarziu asadar ma voi multumi cu aceste evadari. Urmeaza Barcelona prin noiembrie.

 

Dan Paul
Bucuresti 14 iulie 2011