Pana unde pot merge parintii cu restrictiile?

S-a dezbatut de curand un subiect delicat: o eleva de 13 ani a murit intr-o tabara din Busteni dupa ce, in prealabil, bause zdravan. La vremea aceea, Radu publica pe blogul sau un articol interesant despre rolul profesorului si pana unde ar trebui sa intervina acesta in supravegherea copiilor.

Este adevarat ca vremurile s-au schimbat. Nu mai sunt copiii de alta data, dar pana sa ajunga sa plece singuri intr-o tabara trec prin “filtrul” de educatie al parintilor.

Pentru ca am si eu un baiat care va implini in curand 6 ani, am stat si m-am gandit ce strategie sa adopt cu privire la “pericolele” care il pandesc la tot pasul o data ce ajunge intr-o scoala.

La varste fragede, tentatia de a copia exemplele proaste este mare. In scoala se strang copii de diverse facturi. Unii de bani gata, aroganti si fara scrupule, altii cu probleme de familie care refuleaza in colectivitate. Tot aud replica ca trebuie sa dau la o scoala buna. Ce inseamna o scoala buna? Invatatorul ti-l poti alege, dar colectivul nu! Si unde este o scoala buna te trezesti si cu beizadelele smecherilor cu bani care genereaza alt tip de probleme fata de o scoala de cartier.

Uneori, ma gadesc cu teama ca straduinta mea de a-i insufla lui Iannis niste principii simple de politete, de non-violenta, de altruism, este o greseala. Asta pentru ca in lumea in care traim aceste principii te transforma intr-un fraier. Daca esti politicos te trezesti injurat, daca esti non-violent ti-o iei in freza, iar daca esti altruist esti luat de prost.

Pe langa considerentele de mai sus intervine goana dupa tehnologie. Copiii mici au acces la informatia si la tehnica la care noi nici nu visam. Telefoane mobile, tablete, console sau calculatoare sunt prezente in tot mai multe case.

Vad copii mici, in scoala primara, cu iPhone sau Galaxy S3, cu PSP-uri, si ma gandesc de cand ar trebui sa ii dai acces la aceste lucruri?

Am PlayStation 2 in dulap, am smartphone si tableta pe care le folosesc zilnic. Pana acum ceva vreme, Iannis nu manifesta interes pentru aceste device-uri, dar pentru ca a intrat in contact cu copii carora le este permis accesul la acest gen de aparate fara prea multa restrictie, a inceput sa vrea si el.

Nu as vrea sa pic in plasa unor cunostinte care se plangeau ca nu mai pun mana pe telefon sau pe tableta cand ajung acasa pentru tabara copilul pe ele si “urla” daca nu i le da. Sau a altor cunostinte ai caror copii nu mai socializeaza pentru ca stau cu nasul in jocurile de pe device-uri.

Care ar fi politica potrivita? Daca aplic restrictie totala mi-e teama sa nu ii creez o frustrare vizavi de ceilalti copii cu care interactioneaza, daca aplic o politica relaxata se poate ajunge intr-o extrema neplacuta. Ramane calea de mijloc. Accesul cu program. Zilnic, saptamanal?

Acelasi lucru se poate spune si despre accesul la programele TV. Am mai afirmat-o si pe Twitter, eu nu ii cred pe cei care se lauda ca nu s-au mai uitat la TV de ani de zile. Si nici pe cei care imi spun ca nu isi lasa copilul la televizor. Sa ne calugarim cumva?

Televizorul a devenit o sursa importanta de informare. La mine merge TV-ul mai mereu. Selectez filmele la care ii dau acces lui Iannis si programele de desene animate. Ca si in cazul cu device-urile, am cunostinte care isi lasa copiii, nerestrictionat, pe canale de genul Cartoon Network sau Animax unde se difuzeaza niste animatii infioratoare. Iannis stie ca nu are voie pe aceste canale si nu insista sa mi le ceara. Nu i le-am “afisat” de mic.

Pe masura ce va creste vor interveni alte probleme. Din ce in ce mai grave. Cum sa il determini sa nu se apuce de fumat? Cum sa il determini sa nu se apuce de baut, de droguri, de furat, sa se tina de scoala etc. Doar prin exemplul personal? Ca tati si mami nu fumeaza? Ca tati si mami s-au tinut de scoala?

Dupa cum vedeti, daca suntem niste parinti responsabili, dilemele sunt multe si rezolvarile nu par asa simple. Da, daca esti genul de parinte pe care nu il intereseaza, treaba se rezolva simplu, dar pe urma te trezesti ca fata pe care o ai moare imbatata intr-o tabara din Busteni.